Născut în Groot-Zundert, în sudul Olandei, van Gogh a fost unul dintre pictorii care au influenţat arta secolului al XIX-lea, chiar dacă a lucrat numai un deceniu.

Una dintre cele mai cunoscute opere ale lui Van Gogh are la origine un peisaj văzut de artist la Saint-my-de-Provence şi reprezintă o demonstraţie impresionantă a modului unic de percepţie şi interpretare a naturii de către un artist care a ştiut să-şi proiecteze sentimentele asupra lucrurilor din jurul său. În această perioadă, Van Gogh işi pierduse credinţa, dar scria că mai simte "o groaznică nevoie de - oare pot spune cuvăntul - religie. Si atunci mi se intâmplă să ies noaptea să pictez stele."

Artistul a pictat cerul instelat cu un sentiment teribil in faţa măreţiel Universului. Cerul, Luna şi stelele sunt inlănţuite într-un ritm unduios, iar liniile învolburate şi formele distorsionate creează o atmosferă intens emoţională. Totuşi nu e vorba de o efuziune spontană, planul fiind frumos calculat cu copacii profilaţi pe fundal, echilibrănd compoziţia.

Stelele, neobişnuit de mari şi de strălucitoare, sunt inconjurate de o aureola şi par că se învârt continuu pe firmament. Semiluna degajă o lumină atât de puternică incăt poate fi comparată cu Soarele, iar spirale de lumină străbat cerul ca nişte valuri, dănd naştere unor reprezentări extrem de stilizate ale Galaxiei.

Chiparoşii saltă spre ceruri ca limbile de foc, iar intunecimea lor transmite o  senzaţie de greutate, sentimentul de mişcare devenind copleşitor.