Dintre toate picturile de pe tavanul Capelei Sixtine, Crearea lui Adam este cea mai impresionantă operă a lui Michelangelo. Marii critici de artă au adus numai cuvinte de laudă acestei fresce, Vasari descriindu-I pe Adam doar la numai cuvinte de laudă acestei fresce, Vasari descriindu-I pe Adam doar la superlativ, Adam, al cărui frumusete, postură şi contururi sunt atăt de perfecte încât pare că a fost creat de Supremul Creator însuşi si nu de pensula unui muritor de rând.

Efectul vizual este unul senzaţional, în partea stăngă, Adam, creaţia pură a lui Dumnezeu, întinde mâna spre cea mai înaltă energie din Univers.

Magnifica operă de artă a fost creată intre anii 1508-1512 şi a fost comandată chiar de Papa lulius al 11-lea. Michelangelo a pictat-o fără asistenţă şi fără a ţine cont de părerile celor din jurul său. Aceasta este cauza pentru care diverse opinii contradictorii s-au născut in cercurile oamenilor de stiintă.Scănteia sau fluxul energetic dintre degetul creatorului şi cel al lui Adam se zăreste atăt de bine incât am putea crede că opera sa şi cel al lui Adam se zăreste atăt de bine incât am putea crede că opera sa este încărcată de o imensă energie pozitivă. La o analiză minuţioasă s-a constatat că sfera în care este pictat creatorul este izbitor de asemănătoare cu creierul uman. Oare ce a vrut să transmită Michelangelo prin acest fapt? 

Printr-o comparaţie simplă a contururilor celor două imagini (forma creierului uman cât şi forma sferei din care provine Dumnezeu) realizăm că spaţiul este unul şi acelasi. Dumnezeu provine dintr-un mare creier, identic cu cel uman şi de acolo i-a oferit viaţă primului om de pe Pămănt.